Biblioteca publică şi voluntarii – mesajul domnului Sergiu Găbureac, Biblioteca Metropolitană Bucureşti

Ne-a parvenit un material deosebit din partea domnului Sergiu Găbureac, destinat citirii în plenul conferinţei:

Mesaj pentru Conferinţa Naţională a ANBPR
BIBLIOTECA PUBLICĂ şi VOLUNTARII

Dragii mei,

Regret ca nu putem fi din nou impreuna. Voi fi la Barlad langa mama mea, care are 90 de ani si se pregateste pentru călătoria in eternitate.

Dar sa lasam sentimentalismele si sa trecem la subiect.

Abia acum, cand marcam Anul European, International sau Mondial al Voluntariatului, ma gasesc, eu, Sergiu Găbureac, sa spun ca o viata intreaga de BIBLIOTECAR PUBLIC m-am bazat pe voluntari. Mult timp nici nu am stiut ca asa se cheamau acei semeni care mă ajutau să derulez diverse proiecte culturale.

A trebuit sa vina iar Europa, americanii (prin dragul nostru Paul Baran),  sa afle ce mai faceam noi prin biblioteca publica romaneasca. Asa cum unii cauta sa ne invate noi servicii de biblioteca, care in multe biblioteci publice se practicau inca de dinaintea primului Razboi mondial.

Ura ! Am găsit limba română pe acest laptop de voiaj !

Ştiam de la Grigore Moisil că nu calculatorul e idiot! Să continuăm.

După cum spuneam, serviciile de bibliotecă nu s-au prea schimbat în cei 2600 de ani de la apariţia primei biblioteci publice în actualul program Homo sapiens. S-au schimbat mult tehnologiile, tipurile de suport pentru informaţii, dar asta  e o altă problemă.

Ceea ce nu prea avem noi, românii, sunt spaţiile pentru BIBLIOTECA PUBLICĂ, una dintre cele mai importante instituţii civilizatoare ale unei comunităţii, dacă nu cea mai importantă  A început, un tip, Spiru Haret, un program naţional de construire de biblioteci, dar l-au mâncat grupurile de interese  Acum, nici nu se mai discută aşa ceva, Unele autorităţi locale chiar le-au desfiinţat ! De ce să afle oamenii prea multe?!?

Aveţi marea şansă să vă aflaţi, în acest moment, într-una din cele opt-nouă biblioteci publice construite în România. Atenţie! De când există România !

Şi nu de statul român, ci de comunitatea locală judeţeană, la presiunea unui om de toată isprava. Prietenul nostru, Theodor Ardelean.

Fără îndoială, în Maramureş, există oameni inteligenţi, aleşi locali, care sunt cu adevărat, în slujba semenilor lor. Să ne amintim marile tradiţii culturale ale Maramureşului şi este suficient pentru a şti cum a fost posibilă realizarea unei asemenea construcţii la standarde mondiale.

Au fost, cu siguranţă, în realizarea unui asemenea poiect ambiţios mulţi voluntari. Bravo maramureşenilor !

De fapt, întreaga noastră activitate biblioteconomică se bazează pe voluntariat. De la utilizatorii, care vin în mod voluntar la biblioteca publică, care restituie voluntar documentele, împrumutate tot în mod voluntar, până la cei care ne ajută, voluntar, în organizarea şi derularea proiectelor noastre culturale (dezbateri, mese rotunde, simpozioane, cursuri de toate genurile: iniţiere în limbi străine, iniţiere în teatru, muzică, clubul cinefililor, navigarea în opt paşi pe internet [la unele filiale am ajuns la peste 20 de serii de absolvenţi, în special promoţii de seniori (60 şi peste 70 de ani)], organizare de minibiblioteci, cluburi de informare şi lectură ş.a.m.d.: educatori, învăţători, profesori, preoţi, medici, actori, academicieni,  poliţişti, sportivi de performanţă, ingineri, bancheri, plasticieni, scriitori, specialişti în IT sau elevi isteţi, pensionari, conducători de cenacluri, preşedinţi de asociaţii, fundaţii, societăţi ştiinţifice, comerciale ş.a.m.d.

Cu siguranţă, colegul meu, Horia, o să vă prezinte câteva dintre preocupările noastre, ultimul târg de voluntariat fiind o reală surpriză pentru comunitatea de ong-uri bucureştene.

Ultimii voluntari pe această listă sunt chiar bibliotecarii publici, cu salarii, care, în lumea civilizată, pot fi considerate doar mici stimulente [bibliotecarii publici români fiind cras discriminaţi faţă de alţi bibliotecari români  (vezi Biblioteca naţională sau unele biblioteci specializate, care nici nu au contacte atât de puternice şi stresante cu membrii comunităţii)]. Cei mai mulţi îşi fac cu dragoste şi profesionalism meseria, uneori în condiţii deloc de invidiat, deseori în spaţii mai mult decât meschine şi insalubre.

Curând voi ieşi din sistem. Pot afirma că am avut o mare şansă să practic o meserie atât de plăcută, deloc uşoară. Am fost în dialog cu zeci de mii (nu exagerez cu nimic), mai nou şi pe internet (mail, facebook, bloguri) de oameni de toate condiţiile, din toate categoriile sociale.

Nimic nu este mai plăcut ca atunci când vine semenul tău să găsească o soluţie la problema care îl frământă şi tu să-i dai o rezolvare. Se uită la tine ca la o minune. Am avut asemenea momente de maximă satisfacţie în viaţa mea de bibliotecar public.

Să vă amintiţi permanent că am avut înaintaşi celebri: Demetrios din Phalera, Euclid, Plotin, Galen, Arhimede, Philo, Ptolomeu, Erathostene, Strabon, Teocritus… pe care lumea îi ştie ca specializaţi doar în anumite domenii, dar mulţi nu ştiu că la bază au fost bibliotecari publici. Adică oameni cu o pregătire enciclopedică. Ceea ce se capătă în timp. În mult timp.

Practicăm o meserie care a jucat un rol capital în stocarea, conservarea şi răspândirea informaţiilor şi cunoştinţelor umanităţii. Ca şi în manipularea marilor conducători ai lumii şi, de ce să nu recunoaştem, a multora dintre cei care apelează la serviciile noastre. Nu de puţine ori chiar în interes personal. Lichele au fost şi sunt şi în rândul nostru. Ele se văd de la distanţă.

Nu asemenea modele bibloteconomice româneşti trebuie urmate, ci oameni de tipul: Onuc, Florica Pop, Ardelean, Doina Popa (ca să dau doar câteva nume), oameni care ard pentru biblioteca publică românească. E timpul să amintim şi de Gheorghe Popescu, care a format sute şi sute de noi bibliotecari, Kirileanu, bibliotecarul regalităţii româneşti, Zamfir de la Constanţa, Oprea de la Galaţi, Pop Tamaş de la Mureş, Lupu, Traian Brad de la Cluj, Păpurică, Voinescu şi mulţi, mulţi alţii.

În concluzie, fără voluntari, mai toate instituţiile civilizatoare ale unei comunităţi nu au cum să-şi îndeplinescă nobila misiune de a fi în slujba semenilor misiunea în a-i ajuta şi a le uşura existenţa.

Dezbateri cât mai utile şi petrecere frumoasă!

Advertisements
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s